1. Adeseori eşti trist şi-ai vrea să afli. Când oare, când Isuse vei veni. El fruntea ţi-o va-ncorona. :/. 2. Părea adeseori că luntrea vieţii. Credinţa, mântuirea ta prin har. Dar Domnul este-nvingător. E trist ca nimeni să te ştie, Dar şi mai trist să-ţi zici mereu. Că te-a pătruns nimicnicie. Deşi ai fost ca Dumnezeu. Unde sunteţi, iubiri deşarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu faţa ta? În viţa lumii acestea, Ce-i fără capăt şi-nceput, În toată neagra vecinicie. O clipă numai te-am avut. 46 views, 3 likes, 1 loves, 7 comments, 3 shares, Facebook Watch Videos from Mirage: ,,Să nu te știe nimeni când ți-e bine! Să nu te știe nimeni când ți-e greu! Încredere să ai numai în tine, Nimeni nu stie despre ce mi se intampla desi daca i-as spune mamei sunt sigura ca m-ar ajuta,dar mie nu mi-a placut niciodata sa-i spun despre problemele mele deoarece imi place sa fiu independenta si nu vreau sa o ingrijorez,desi daca ar afla cum am mai spus m-ar ajuta si m-ar sutine moral. atunci vei putea sa zici ca esti trist, nu cand E trist ca nimeni să te ştie, Dar şi mai trist să-ţi zici mereu Că te-a pătruns nimicnicie Deşi ai fost ca Dumnezeu. Unde sunteţi, iubiri deşarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu faţa ta? În viţa lumii acestea, Ce-i fără capăt şi-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă numai te-am avut. De-atunci te chem din întuneric intelegerea adanca a lipsei de sens a conditiei umane in afara unui scop superior este clar exprimata in Luceafarul, unul dintre cele mai ample poeme eminesciene care dezvolta tema romantica a conditiei geniului intr-o societate incapabila sa-l inteleaga si sa-l accepte. wClV. Să te-asculte Domnul când sufletul ți-e trist. El să se îndure când n-ai nici un alin. El să-ți fie mângâiere, să îți ia orice durere. Doar El fie ajutorul în ziua de suspin. R. Izbăvirea Sa, izbăvirea Sa. El să lase-n casa ta. Zidurile celui Rău, El să le dărâme. Înălța-vom sus drapelul în Numele Său. 2. E trist ca nimeni să te știe - Poezie de Mihai Eminescu . E trist ca nimeni să te știe, Dar și mai trist să-ți zici mereu Că te-a pătruns nimicnicie Deși ai fost ca Dumnezeu. Unde sunteți, iubiri deșarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu fața ta? În vița lumii acestie, Ce-i fără capăt și-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă numai te-am avut. E trist ca nimeni să te știe, Dar și mai trist să-ți zici mereu Că te-a pătruns nimicnicie Deși ai fost ca Dumnezeu. Unde sunteți, iubiri deșarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu fața ta? În vița lumii acestie, Ce-i fără capăt și-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă E trist ca nimeni să te ştie, Dar şi mai trist să-ţi zici mereu. Că te-a pătruns nimicnicie. Deşi ai fost ca Dumnezeu. Unde sunteţi, iubiri deşarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu faţa ta? În viţa lumii acestea, Ce-i fără capăt şi-nceput, În toată neagra vecinicie. O clipă numai te-am avut. E trist ca nimeni să te ştie, Dar şi mai trist să-ţi zici mereu. Că te-a pătruns nimicnicie. Deşi ai fost ca Dumnezeu. Unde sunteţi, iubiri deşarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu faţa ta? În viaţa lumii acestie, Ce-i fără capăt şi-nceput, În toată neagra veșnicie. O clipă numai te-am avut.

e trist ca nimeni sa te stie comentariu