Tratatul de alianță a României cu Antanta a fost un acord internațional, secret încheiat între guvernul român și guvernele Antantei având ca obiect principal intrarea României în război, de partea acestei alianțe, pe timpul Primului Război Mondial.Acordul a fost semnat la 4/17 august 1916 la București, în locuința lui Vintilă Brătianu. de către Ion I.C. Brătianu Ca urmare a tensionării relațiilor dintre România și Puterile Centrale, guvernul de la Viena a retras oferta cedării unor teritorii către România, pe motiv că guvernul de la București nu a oferit niciun răspuns. În același timp, ambasadorul României la Viena, Edgar Mavrocordat, informa Bucureștiul că „în regiunile românești din Ungaria se continuă fortificarea pozițiilor celor mai importante". În aceste condiții, Brătianu a decis întreruperea definitivă a Aderarea Romaniei la Alianta Puterilor Centrale (Austro-Ungaria, Germania si Italia) in 1883 a avut in epoca semnificatia pe care o are, astazi, intrarea tarii noastre in NATO. Monarhul a participat direct, prin intalnirile diplomatice si prin vizitele la Berlin si Viena, la apropierea Romaniei […] Dată fiind, totuși, dificultatea raporturilor româno-austro-ungare, pe fondul problemei naționale a românilor din Transilvania, Bismarck înțelegea că alăturarea României de Puterile Centrale putea reprezenta pericol pentru aliata Germaniei, motiv din care, în cadrul discuțiilor pe care le-a avut cu I.C. Brătianu la Gastein (26 august/7 septembrie 1883), a insistat asupra semnării unui tratat prealabil între București și Viena. În condițiile amintite, stabilirea locului pe care România l-a jucat în cadrul relațiilor internaționale după 1878 trebuie să pornească de la stabilirea contextului internațional din aceea epocă. Elementul esențial l-a constituit raportul dintre marile puteri. Relațiile dintre acestea au căpătat, de-altfel, o importanță deosebită. Prin aderarea la Tripla Alianta, Romania obtinea un important sprijin Impotriva vreunui atac strain la adresa sa. Trebuie avut In vedere ca, desi statul roman cu cel dualist deveneau aliati si Isi acordau sprijin In cazul In care unul dintre ele ar fi fost atacat, Romania nu i-a abandonat pe fratii nostri aflati sub stapanire austro-ungara, pe care i-a sustinut si dupa 1883 In lupta lor pentru obtinerea de drepturi. qrVhFFG. Aderarea la Tripla Alianta (1883) Dupa obtinerea independentei, Romania era izolata din punct de vedere diplomatic. Totodata, Rusia si-a intarit pozitia in Bulgaria dupa victoria din 1878, devenind o amenintare pentru Romania. Depasirea starii de izolare diplomatica in care se afla tara noastra se putea realiza printr-o alianta cu Germania. Apropierea de Puterile Centrale era favorizata insa de importanti factori politici si economici, iar apropierea Romaniei fata de gruparea constituita in 1879 prin alianta Germanie cu Autro-Ungaria, si consolidarea acesteia in 1882 prin aderarea Italiei si transformarea sa in Tripla Alianta sau Puterile Centrale au constituit pentru factorii de decizie de la Bucuresti o garantie mai puternica decat alianta cu o singura mare putere. Marea problemă pentru realizarea unei alianțe cu Puterile Centrale o constituia politica Austro-Ungariei față de românii din Transilvania, supuși unei sistematice politici de deznaționalizare promovată de Budapesta. Totuşi, liderii Partidului Național-Liberal considerau că, în starea încordată din sud-estul Europei, România nu putea rămâne izolată, mai ales că Rusia manifesta o atitudine tot mai agresivă față de România. Aderarea Romaniei la Alianta Puterilor Centrale (Austro-Ungaria, Germania si Italia) in 1883 a avut in epoca semnificatia pe care o are, astazi, intrarea tarii noastre in NATO. Monarhul a participat direct, prin intalnirile diplomatice si prin vizitele la Berlin si Viena, la apropierea Romaniei […] Presiunile diplomatie vieneze puteau, fireste, sa duca si la accentuarea îndepartarii României; este probabil ca interventia amintita a lui Bismarck a fost detrminata si de necesitatea înlaturarii unui asemenea pericol. În acelasi timp însa, ele trebuiau sa demonstreze guvernului român riscurile unei îndepartari de Austro-Ungaria, într-un moment în care existau motive de îngrijorare datorita evolutiei raporturilor dintre Sofia si Petersburg; tocmai în aceasta perioada între

aderarea romaniei la puterile centrale